Cookie's goods

Eram undeva pe un munte impreuna cu cativa colegi de facultate. Peisaj ca la greci dar cu rocka’ muntoasa sanatoasa. Urma sa jucam un joc : cine ajunge primul pe partea celalta.

Pana acolo trebuia sa trecem peste tot felul de capcane : poduri care se rasuceau, funii cazute in gol etc.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi dau hanoracul si blugii jos. Am ramas intr-o rochita alba. Ceilalti ramasesera ,aproximativ in ceva mai lejer.

Jocul a inceput.

Ma tineam strans de funiile podului, iar lemnul scartia sub piciorul meu si se invartea. Apoi a trebuit sa sar in gol si sa prind din saritura o funie facuta inel,special pentru bratul meu sa-l prinda. Daca nu-l prindeam, cadeam in gol si muream. Nasol sentiment.

Ii vedeam cu coada ochiului pe ceilalti. Unii cadeau , altii reuseau sa treaca mai departe. Intr-un final am ajuns si eu pe partea cealalta. Nu stiu cine a castigat. Nu imi pasa. Privirea mi-era captata de tunelul pe care il traversam.

Am iesit la capat si ochii imi erau orbiti de lumina de afara. Ne aflam intr-un oras ruina. Vantul batea si il simteam pe picioare. Un val de racoare m-a cuprins.

Iarba din jurul orasului era de un verde viu si cateva flori sateau la soare. Era un peisaj de primavara. Sau cel putin aveam senzatia ca e o zi de primavara racoroasa cu soare.

Mi-am luat repede gandul de la peisaj, pentru ca se anunta un joc nou. In acest oras ruinat exista oameni inarmati . Daca suntem vazuti, murim.

Astfel, a inceput jocul.

Am mers spre o casa aproape prabusita de culoare crem avand cateva modele pictate in turcoaz.  Langa zidurile casei se afla o masina de razboi ruginita. Am intrat. Nimic special. Doar cateva lucruri ici colo. O masa mare prafuita, vase sparte, o perdea lunga rosie care acum parea stearsa din cauza prafului acumulat de-alungul timpului. Era liniste. Mi-a captat atentia un tablou . Desi prafuita si stearsa, figura doamnei din tablou mi-a ramas in minte. Purta o rochie bleu cu volane albe, iar parul carunt era pus in valoare de cerceii cu perle, ce discret straluceau in lumina zilei.

Un zgomot s-a auzit in spate. M-am intors si am vazut doi indivizi inalti cu arme in brate. Aveau capetele acoperite de caciuli negre, fetele le erau murdare , iar unul dintre ei a schitat un zambet , lucru care m-a incremedit. Celalalt m-a prins, m-a imobilizat. Am simitit cum arma imi atinge stomacul; apoi un zgomot puternic : POW! care aproape m-a surzit, m-a aruncat in soc. Mi-am facut curaj sa ma uit in jos cu gandul sa-mi vad propriul sange, insa constat ca defapt era vopsea. Vopsea galbena.

Desi ma durea ingrozitor de mult, eram fericita ca jocul a ramas la status-ul de joc si nu a fost real.

Acum imi parea rau de rochita mea alba. Am iesit din casa, invinsa, dar fericita. Vantul inca mai batea si inca il mai simteam pe picioare. Miros de primavara.

In final jocul s-a terminat. Nu mi-a pasat cine a castigat.

Am mers mai departe , ajungand undeva pe un bulevard. Vedeam oameni normali, care mergeau la munca, trafic cu masini de epoca, coloane de militari mergand pe strazi; aveam un sentiment familiar. La un moment dat m-am urcat intr-o masina rosie si am condus pe strazile orasului. Era un mare eveniment. Regele Carol va aparea in multime. Oamenii erau incantati. La un moment dat cred ca am vb cu el. Nu mai stiu exact. Dar ma purtam foarte familial cu acesta.

De aici nu mai stiu exact cum am ajuns intr-un port. Inchiriam o barcuta si mergeam pe lacul X ( nu stiu cum se numeste) vizitand diverse cetati si monumente.

Am pornit impreuna cu alti turisti. Barca avea un singur compartiment cu 2 bancute fata in fata.

Am innoptat la o cabana la lumina lumanarii. Era frig. Dimineata m-am trezit si mancam fructe cu un pahar de lapte.

Am urcat din nou in barca si am mers la ruina cetatii Regelui Carol. S-a inserat. Eram cu barcuta departe de cabana si mai departe de port.

M-a cuprins o senzatie de frica. Se auzeau broaste, cativa licurici luminau apa…parca eram pe o balta. Devenea mai infricosator faptul ca eram singura in barca. Exista un buton, care, odata apasat , ducea barcuta din statie in statie.

L-am apasat si nu a mers. L-am mai apasat odata si tot nu a mers. Lumina in barca era slaba, se lasase un frig de nedescris si eu tot apasam butonul acela. La un moment dat a mers. Am oprit la prima statie. A urcat o batranica cu ochelari, micuta de statura si cu o palarie verde cu o brosa cu pene de paun. Nimeni nu spunea nimic. Dar totusi nu mai eram singura.

Intr-un final am ajuns in port. Am urcat scarile catre cladirea din fata. Surprinsa am fost ca acolo era metroul. M-am urcat in el si m-am dus acasa.

Cred ca e singurul vis in care imi amintesc asa de multe detalii. Acum vreau o rochita alba :3 .

Eram in masina impreuna cu familia mea.

Se pare ca ne aflam intr-o parcare desi sentimentul era unul destul de familiar, ca si cum acolo am fi trait demult.  Se simtea briza marii. Eram la plaja.

Mama a coborat din masina si a scos din portbagaj o pancarta imensa, pe care a scris ceva de genul ” acest loc de parcare e ocupat. nu deranjati…etc”.

Sincer nu mai tin minte ce s-a mai intamplat intre timp…poate ceva neinsemnat , pentru ca la un moment dat eram intr-un tren.

Si trenul acesta mergea pe un drum de munte cu un peisaj desertic. (pentru cei care au jucat Siberia pc-game-ul, sentimentul calatoriei cu trenul este asemanator cu cel din joc) . La un moment dat am sarit din tren pentru a-mi cumpara un suc la pahar cu gheata. Era roz. Probabil de capsune.

Alaturi de noi mai era un robotel micut, asemnator cu cel din Machinarium ( un joculet de o grafica exceptionala) . De fapt tot peisajul arata in genul graficii Machinarium.

Dupa ce mi-am baut sucul am revenit la imaginea din tren. Cumva ajusesem acolo.  Am vorbit ceva cu acel robotel , evident nu mai stiu ce anume. Si de aici chiar nu-mi mai aduc aminte nimic….

halal vis .

Eram undeva intr-o incapere fabuloasa . Era rosie cu modele florale aurii si cu o cupola din vitralii ce lumina colorat podeaua pe care ma aflam.  In jurul meu simteam prezenta unor persoane cunoscute. Acelasi sentiment pe care il am deseori in preajma prietenilor mei. Insa persoanele acelea erau creaturi minunate: cu aripi de grifon, cu mantii verzi legate de centuri groase din zale de metal, cu negre coifuri deasupra capului si cu sceptre mari in forma de sulita in mana dreapta . Chipurile lor imi sunt cunoscute, imi sunt pentru ca ei sunt de fapt prietenii mei , iar eu … ridicandu-mi bratul drept , observ cum mana strangea perfect  bratul argintiu si rece al sceptrului ,  si reaizez ca si eu sunt o faptura asemeni celorlate.

Din spatele incaperii , apare un batran cu o barba deasa si lunga , cazuta pana in pamant. Si el tinea in mana un sceptru, dar in capat avea o forma de glob si luminile colorate se reflectau in el. El ne-a spus sa ne adunam in jurul lui si sa urmam cu strictete ordinele. Primeam o noua misiune. Cu totii eram luptatori. Cu totii eram niste razboinici int-o lume fabuloasa.

Trebuia sa prindem ceva nevazut de ceilalti. Numai noi il puteam depista  . Trebuia sa-l prindem cu orice pret. Desi nu stiam despre ce era vorba…

Ne-am urcat pe o corabie si am pornit in misiune. Marea nu era una obisnuita. Era negra si furioasa. La orizont se vedeau 4-5 portaluri mentinute prin energii neintelese , asemenea unor fulgere. Fiecare portal ducea catre alta dimensiune, iar noi ne indreptam catre cea mai urata. O lume uitata , murdara, plina cu vietati periculoase, insa cel mai periculos era satul unor orci… si noi catre ei ne indreptam. Am simtit frica in momentul ala….

Am intrat in dimensiune si corabia a disparut. Acum zburam cu totii… DA! Am simtit cum zburam!!! E super tare! E…e…nici nu pot sa explic cum e….plutesti….. e un sentiment nemaipomenit. Si zburam cu totii, si eu si prietenii mei . Ne indreptam catre sat…

Am convenit sa coboram inainte de a intra in acea vagauna. Era mult prea periculos… orcii erau renumiti pentru abilitatile lor de a dobori orice “zburatoare” . Trebuia sa ne deghizam cu mantii lungi , inchise la culoare , si cu captele acoperite de glugi .

Asa am intrat in sat.  Desi deghizati, tot atrageam cateva priviri de ici , de colo . Oricum, trb sa pastram discretie si sa ne urmarim obiectivul. Mi-era frica intr-un fel. Oricand puteam muri…

Imaginea locuintelor din acel sat erau dezgustatoare. Noroi, mortaciuni , miros putrezit peste tot. Abia asteptam sa plecam de acolo…si se pare ca cineva m-a auzit…

Unul dintre noi a vazut  ceea ce noi cautam. Si a facut exact ce nu trebuia sa faca…si-a luat zborul….

Cu totii am schitat o figura de spaima imensa….caci de-ar fi fost un pictor langa noi  si ne-ar fi pictat, ar fi ajuns cel mai mare artist din lume…

S-a strigat : ” Planul a cazut!  Toata lumea luati-va zborul! Dupa el! “

Am inceput cu totii sa ne luam zborul…numai ca….eu nu mai puteam. Si oricii veneau dupa mine. Incercam sa dau din aripi si parca ceva ma tragea in jos. Nu , nu vreau sa mor asa!

Auzeam strigatele de bucurie ale creaturilor, inveseliti ca in sfarsit au si ei o preocupare…. sa ma ucida pe mine!

Nu pot sa descriu sentimentul pe care l-am simtit atunci… m-am trezit din somn. Si mi-am zis : visez… pai daca visez…eu controlez…deci…nu ma omoara nimeni.

Si m-am culcat la loc…si m-am chinuit sa revin la ultima imagine…aceea cand nu puteam sa zbor…si am reusit….dar dupa aceea nu prea se mai numea vis. Nu  am mai putut continua. Nu stiu ce s-a intamplat…ce urma sa se intample…. ce era acel ceva…..si de ce a trb sa ma trezesc….

Poate cu alta ocazie… voi mai avea un asa vis…. sa zbor .

Eram undeva intr-o gradina mare inconjurata de un gard mare din ciment. Arata mai mult ca o fortareata , decat o gradina. Am iesit pe poarta. Cineva ma striga din interiorul gradinii sa-mi spuna : ” ai grija. in cateva momente vor aparea nenorocitele alea de dobitoace” . Stiam exact la ce se referea. Aveam cu mine un fel de buzdugan imens. Un buzdugan pentru zdrobit dobitoace.

Pentru cateva momente am realizat ca am mai visat visul asta, numai ca atunci foloseam puteri supranaturale sa distrug acele dobitoace. Cu un buzdugan puteam fi doborata oricand. Revenind la ideea de dobitoace, acestea erau de fapt o specie de porcine periculoasa , mancatoare de animale si oameni in special, specie imensa, aproximativ cat  un autovehicul, daca nu mai mare. Eu trebuia sa le fac fata cu un singur buzdugan. Dobitoacele apareau in fiecare dimineata de undeva din fundul drumului, iar eu trebuia sa le opresc sa treaca valea.  Si a inceput… tropotele lor lasau praful in urma care se ridica destul cat sa imi fure putinul aer pe care il respiram in acel haos. Am inceput sa lovesc cu buzduganul , am doborat cativa si totusi era mult prea greu. Boturile lor salivate cu zeci de randuri de dinti ascutiti , si cu coarnele lor din jurul maxilalelor puteau infasca imediat carnea de pe mine. Pentru asemena dobitoace, eu eram doar un aperitiv , nicidecum o masa copioasa. Trebuia de fiecare data sa ma feresc si sa zdrobesc. Am incercat sa mai invoc puteri supranaturale asa cum visasem alta data, dar nu a mers. Intr-un final am reusit sa ii omor pe toti. Acum un miros de mortaciune se ridica in aer. Mi se facea rau in timp ce calcam pe bucati de carne zdrobita. Pasii mi se clatinau si erau plini se sange. Am reusit sa ajung in gradina, unde mai multi omameni ma felicitau pentru ceea ce am facut. Dupa toate acestea, m-am intalnit cu Alin, prietenul meu , si stiu ca devenisem binedispusa. La un moment dat m-a ajutat si el in distrugerea dobitoacelor. Si totul s-a schimbat. Am dat dintr-un vis in altul, avand senzatia ca am mai visat asa ceva. Mintea mea este in ceata acum si nu stiu ce s-a mai intamplat…

Am visat ceva mai mult, insa nu-mi aduc aminte decat de partea cand m-am trezit. Eram intr-un magazin si am cumparat un chipicao sau cum se scrie si am castigat un card Reiffeisen. Asa erau aceste cornuri cu ciocolata, cu suprize. Si fiecare card avea o suma de bani sau nu. Si m-am dus si eu si cand am verificat , cardul dispunea de  84200 ron. Ma uitam in stanga si in dreapta sa nu vada cineva si sa indrazneasca sa-mi fure cardul. Dupa aceasta treaba, m-am trezit jucand baschet undeva cu niste tipi imensi si o fosta colega a mea din liceu pe care o gasesc respingatoare si in vis. Apoi trebuia sa cumpar un cadou pentru nunta unei bune prietene de-a mea . Si eram ofticata ca trebuia sa pun eu bani pentru toata lumea. Se tot sublinia treaba ca eu am castigat cardul si am bani. Nu-mi aduc aminte sa fi fost chiar asa de caritabila.

Am avut o noapte grea. Nu am putut sa adorm. La un moment dat am crezut ca nu am visat nimic . Mi-a luat 5 minute de concentrare sa-mi aduc vag aminte ce am visat…si am reusit.

Eram undeva la o casa.In spatele ei se intindea restul orasului si apoi o vale. Era o atmosfera placuta, linistita. Insa, dinspre vale se auzeau strigate : “vin spre noi! monstrii vin sa ne distruga!”. Un grup imens de creaturi care purtau armuri rosii asemanatoare samuraiilor, se indreptau spre noi. Ochii le straluceau in verde, iar silueta li se pierdea in aer. Urletele lor iti zbarleau pielea din crestet pana in calcaie.  Puteau vedea prin orice : zid,metal , lemn …iti era imposibil sa te ascunzi. Cei care nu alergau destul de repede erau mancati de vii de catre creaturile hidoase. Eu cu inca cineva am ramas in casa si nu stiam unde sa ma ascund. Monstrii au intrat dupa noi. Eu m-am ascuns intr-o haina agatata intr-un cuier( * ce bine m-am ascuns  * )  si evident ca m-au gasit imediat. Dar nu m-au mancat. M-au dus la seful lor care arata ca Hitler . Acesta imi explica ce trebuia sa fac pentru a ramane in viata. Apoi nu mai stiu exact ce s-a intamplat…a da, citeam o revista de benzi desenate cu Hitler. Cautam ceva anume acolo despre un tradator pe numele…mm..ceva cu I..”Ieremia?” ..nu mai stiu!!!!

Apoi am nimerit pe la cineva pe acasa. Eram cu prietenul meu. Nu puteam sa avem si noi un moment pt noi din cauza indivizilor din casa respectiva care se plimbau intr-una pe usi. Deranjant….

Apoi m-am trezit.

Totul a inceput cu un casting pentru un concurs in genul Miss World. Organizator era Maruta de  la Happy Hour. Printre participanti ma numaram si eu. Chestiunea s-a petrecum in trecut, pe vreamea cand eu aveam 15-16 ani. Vremuri grele pe atunci.  Mi s-a luat interviul si tin minte ca aveam un stil vulgar de a vorbi. Imi aducea aminte de clipurile de pe youtube cu Nikita. M-a trecut un sentiment de lame’o. Apoi am ajuns in concurs cu domnisoare vopsite, machiate, cu dintii albiti de la prea multe vizite la stomatolog, niste plastice de toata frumusetea. Eu aratam ca o cave-woman. Trebuia sa cant, iar eu nu am voce. Ajunsesem intr-un alt concurs in genul Mega Star si eu cantam, dar nu am voce! Ce chin sa ma conving ca as putea canta. Apoi toti participantii trebuiau sa-si faca un tatuaj la celebrul salon al lui Adi Despot de la Vita de Vie. I-am zis sa-mi faca si mie unul. Cred ca am avut cel mai dobitoc tatuaj posibil. Pe spate erau 2 dreptunghiuri roz cu catea o bretea pe fiecare umar de culoare verde. Breteaua stanga era stramba. Dupa finalizarea capodoperei am ajuns acasa sa le prezint parintilor bucata de arta de pe spatele meu. Aproape ca m-au dat afara din casa. Acum tatuajul de dezlipea singur si am reusit sa-l dau jos. Minunat. Mi-am dat seama ca vreau sa renunt la concurs. Astfel m-am alaturat fratelui meu care conducea un fel de submarin-robot. Trebuia sa aparam participantele care aveau o porba de inot, de catre un fel de rechini cu spori f ciudati. Seamanau mai mult cu jocul Spore atunci cand esti o bacterie si trebuie sa supravietuiesti ca sa poti evolua. Simteam adrenalina provocata de viteza cu care mergeam sub apa si cum trebuia sa ocolim stancile subacvatice. La un moment dat un rechin in genul mentionat mai sus, venea spre noi . Era unul mare , eram pranzul lui. Insa, submarinul robot avea un buton de urgenta, care odata apasat, ne catapulta cu jumate din “nava” afara din apa. Asa s-a si intamplat. De acolo am ajuns cu robotul-submarin undeva pe o strada. Acum a luat forma de robot. Era o placere sa te plimbi in asa ceva. Pacat ca totul in jur era pustiu. Apoi visul s-a intors la participante. Una dintre fete, de culoare si mai uratica, era izolata de celelalte plastice( *plastice inseamna un fel de pitipoance f chicioase*) . Erau pe o plaja si se jucau in apa. ( *asa ceva ar trebui sa viseze un baiat nu eu  *) . Au inceput sa inoate, iar tipa de culoare incepuse sa cante, iar inotul ei devenise ciudat. Incepuse sa pluteasca si sa inoate infiorator de rapid. Cand si-a dat seama unde e si cum a  ajus acolo a inceput sa se inece. Apoi a fost salvata si nu prea imi mai aduc aminte de catre cine sau ce s-a mai intamplat. . Si m-am trezit.

Visul acesta imi aduce aminte de altul. Tema era tot subacvatic sau ceva in genul. Demult am visat acel vis. Dar inca imi mai aduc aminte cate ceva. Intr-un ocean exista un acvariu subacvatic. Adica intrai de la supravata intr-un tunel si practic coborai sub ocean si puteai vedea tot. Era si infricosator dar si palpitant. Erau de asemena baruri si pub-uri. La un moment jucam dartz undeva. Cam atat imi aduc aminte. Insa imaginea acvariului si atmosfera de acolo nu pot sa le uit. Totul era rece si verde inchis. Auzeai apa si puteai vedea rechini, pesti si alte vietati. Sentimentul era ca atunci cand esti intr-o cripta. Ceva era mort dar si viu. In fine , a fost mai demult…

Imi aduc aminte de imaginea casei mele de la tara. O alee lunga prinsa intre terenul de agricultura si casa propriu zisa. Dar nu era tocmai acea casa. Eram undeva la munte. Se simtea in aer. In dreapta era o casa usor putrezita, veche , cu usi scartaitoare si o aura destul de infricosatoare . In stanga era un teren de agricultura cu diverse, inclusiv vita de vie care se intindea mult in acea parte, aproape de o padure. Cred ca era toamna sau o toamna-iarna. Era totul umed, rece si gri. Apare un om. Nu mi-l aduc aminte . Nu stiu cine era. Doar mi-a spus sa am grija la ursi. Sunt foarte periculosi. Dintr-o data ma trezesc in fata usii incercand sa o inchid si deschid cu cheia. Ca si cum ursii veneau dupa mine si eu trebuia sa ma asigur ca totul e incuiat si ca voi fi in siguranta. Ceea ce e surprinzator e faptul ca imi era f frica. Incepuse sa-mi tremure mana pe cheie. Parca nu mai puteam sa o inchid. Dar a durat putin. Langa mine apare un amic si ma invita la el acasa , intrucat mai multi prietenii s-au adunat acolo.  Casa lui era vis a vis de casa respectiva la care ma chinuiam sa incui usa ceva mai devreme. E o conexiune intre peisajul casei mele de la tara si vila de vis a vis. In fine. Am ajuns acolo si intradevar erau prietenii mei. Destui incat nu am timp sa le scriu numele. Lumea se adunase la gratar. Totul bine si frumos pana cand cineva spune ca un grup de ursi se aproprie spre casa. In acel moment am simtit frica. Stiu ca toti s-au alarmat . Am fugit in casa, am inceput sa incuiem usile. Apoi casa a luat alta forma : usile nu se mai incuiau, erau rupte, casa avea acum mai multe etaje si grupul de ursi a intrat pe la primul etaj; noi eram la ultimul. In timp ce incuiam o usa , jos pe scari se auzeau sunete si mormaieli . Usa nu mai avea partea de jos. Era doar o fasie de material care sa o acopere. Asta nu-mi oferea siguranta. Cineva a decis sa iesim cat mai repede. Cumva eu am ramas in urma. Nu stiam ce sa fac. Aveam sentimentul ca nu voi mai reusi sa scap cu viata.  Acesta a fost ultimul lucru simtit in vis. Cand m-am trezit , inima imi batea f tare si am injurat ursii.

Ursii astia imi aduc aminte de alt vis pe care l-am avut. Cel putin in acel vis aveam o pusca si well, impuscam ursi . Din pacate nu-l mai stiu detaliat . A trecut o saptamana sau doua de cand l-am visat.